Unde am găsit cel mai performant laborator din lume.
E duminică dimineață și ne pregătim să pornim către Masivul Faraoane (#MunțiiSuhard - #Bucovina).
Final de #August2022.
Vremea e splendidă, doar micul cârcotaș din capul meu comentează că va fi puțin prea cald pentru cum îmi place mie…
Nu-l bag în seamă. Plăcerea de a merge pe #munte e mult mai mare decât puterea lui de bruiaj.
Mai ales că știu foarte bine că, cu cât sînt mai relaxată, cu atât lucrurile sînt mai în flux și se așează mai bine.
Ba mai mult, pot apărea surprize minunate care să compenseze unele aspecte aparent neplăcute ale călătoriei.
Așa că, mă spăl pe față zâmbind și mă pregătesc să prepar micul dejun.
Adică scot din portbagaj traista în care am organizat de ieri bucătăria, din ”frigider” (punga frigorifică) iaurtul preparat de mine și întind tacticoasă tot ce trebuie pe izopren.
Nu știu dacă sau de câte ori, ai experimentat dormitul la cort și mâncatul în #Natură, dar pentru mine este ceva absolut incomparabil. Nici cel mai renumit hotel de șepte stele din #Dubai, n-ar putea egala experiența. :))
Bine, poate vreodată unul de vreo cinci stele din …
Oricum sînt experiențe diferite.
Să mă întorc la treaba noastră.
Sînt recunoscătoare că am un iubit harnic care strânge cortul, dezumflă saltelele, etc.
Mai ales că, în dimineața asta sînt puțin somnoroasă și mă mișc mai în reluare.
Așadar, degustăm iaurtul cu cereale și fructe, ne îmbrăcăm și pornim.
Vedem vârful din mașină, de pe drumul dinspre Dorna Arini, în dreapta vârfului #Oușoru.
Arată ca o piramidă #Faraoane ăsta… Cine știe ce faraoni ori fi pe acolo, îmi zic …
Intrăm din drumul național pe drumul forestier care arată foarte bine și urcăm cu mașina mult mai sus decât astă iarnă.
Apropo, am știut că acolo sînt merișoare pentru că în tura în care am înotat prin nămeți și viscol, săreau merișoare delicioase de sub zăpadă, de sub tălpile celui care deschidea drumul.
Atât de gustoase erau, și perfect conservate, încât am zis atunci că, parcă cineva le-a pus
la congelat, special pentru noi.
Cine știe, poate vreun faraon? :))
Ei, și de aici începe deliciul fructelor de pădure.
#MamaNatură ne-a servit o degustare cu zmeură într-o pădure, pe unde am luat-o pe scurtătură…
Am ajuns apoi pe o coastă unde am început să dăm din loc în loc de merișoare și de afine…
Am admirat vreo 12 cai frumoși care pășteau liniștiți pe un versant opus și ne-am delectat auzul cu tălăngile văcuțelor…
Și apoi s-a deschis în fața noastră paradisul merișoarelor și al afinelor!
Ne miram ca doi copii, și eu și Gabor, de abundența cu care ne-a primit muntele.
Am mai fost la cules de fructe de pădure, dar bogăție ca aici încă n-am pomenit!
Cât cuprinzi cu ochii, pe coastele dinspre #Ciocănești te îmbie #merișoare mari și gustoase,
#afine delicioase și … surpriză!
Dintotdeauna mi-a plăcut să observ detalii în #Natură, la oamenii sau lucruri.
Așa am observat și aici, că unele afine au o formă diferită… o nuanță diferită.
Le-am gustat și au un gust diferit, dulce amărui…
Am mers mai departe.
În unele zone noua specie de afine crește combinat cu vechea specie, în alte zone e combinată cu merișoarele, iar în altele deja și-a format insule în care predomină.
Frunzele micului arbust sînt diferite de cele ale afinului clasic.
Tulpinile sînt mult mai scurte, iar fructele cresc în ciorchini, ca merișoarele, nu individual ca afinele.
Sînt fascinată de fiecare detaliu care îmi completează observațiile și îl strig pe Gabor, care culegea de zor:
- Baby, am găsit o nouă specie de afin-merișor! Uite cum are fructele… cum are frunzele…
- Eii, cum așa? mă întreabă el mirat.
- E o combinație de afin cu merișor, excepțională ca să stimuleze ficatul și vezica biliară,
pentru că sînt amărui mai mult decât dulci! îi răspund eu.
- Foarte tare zice el, gustând afinele nou descoperite.
- Tu vezi că sîntem în cel mai performant laborator din lume? îi spun eu bucuroasă.
Doamne! #NaturaMamă știe cel mai bine când, unde și de ce să creeze fiecare lucru.
Treaba noastră este să o observăm și să rămânem în comuniune permanentă cu ea.
Hi hi! Chicotesc eu, privind cu iubire către muntele minunat care ne-a arătat astăzi una dintre tainele sale...
Mă simt puțin ca urmașa lui #EmilRacoviță datorită descoperirii făcute.
Și mă gândesc că e împlinitor să te simți parte din tot ceea ce te înconjoară.
Dar și să aduci prin asta o mică contribuție semenilor tăi…
Am mai făcut câteva poze, apoi ne-am hotărât să urcăm pe vârful Faraoane - 1715 m.
Și să mai culegem bunătățuri la întoarcere.
Bine am făcut, că am avut o recoltă foarte bogată, vreo 7 kg. Ne cam trăgeau rucsacii de spate.
Cred că nici 0,0001% din ce era acolo n-am cules. Dar nici nu era nevoie.
Pentru noi era mult, pentru munte cât o grămăjoară de nisip probabil.
Coborând pe curba de nivel am contemplat peisajul, norii și cerul, și am mulțumit muntelui că ne-a primit și ne-a dăruit din bogăția sa.
Ne-am bucurat de încă o tură faină, cu surprize și daruri de la #MamaNatură!
Daruri direct din laboratorul ei minunat, nu de pe rafturile vreunui magazin.
Mulțumim!
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, te invit să-mi spui și tu despre o #experiență din #Natură care ți-a plăcut mult.
P.S.1 Am făcut research și nu există date pe net despre această nouă specie de afin-merișor.
Așa că am hotărât să o denumesc specia de afin-merișor Raza.
Dacă o să ai chef să te duc la anul, ca să deguști noile afine fix acolo unde au fost create, scrie-mi.
Cu siguranță va fi o experiență unică! P.S.2 Acest articol face parte din #Provocarea30zile lansată de Angelo Mateas, din grupul de #copywriting. Am ales să scriu zilnic un text diferit de 250 -300 cuvinte, prin care să adun o colecție de 30 de texte cu topicuri diferite.
Le voi folosi apoi în articole, în cursurile online pe care le creez sau în cărțile pe care le scriu. Și bineînțeles cu această #provocare01 dar și cu următoarele, îmi voi îmbunătăți abilitatea de a face #copywritingdecalitate.